Virtutea modernistă a blocului situat pe strada Ion Slavici nr. 3 constă în relația compozițională dintre orizontalitatea balcoanelor care susțin frontul urban și verticalitatea elementului amplasat în partea dreaptă a fațadei. Acesta din urmă este un element volumetric de accent care închide compoziția și creează premiza legăturii cu următoarea clădire. Observăm și aici, ca în marea majoritate a arhitecturilor moderniste bucureștene, atenția acordată de arhitecți articulărilor noilor construcții în țesutul urban, o nuanță indispensabilă adăugată idealului unei arhitecturi moderne, independente.
Liniile orizontale ale balcoanelor își depășesc condiția unor elemente vizuale atașate fațadei. Acestea determină apariția unor terase adânci, plăcute și umbroase, realizate prin substractie în volumul clădirii.
Relația dintre materialele fațadei, mozaic, tencuială și cărămidă aparentă, subliniază dinamica compozițională a morfologiei clădirii, întărind percepția stabilității în zona soclului și a ancadramentului intrării.