Născut în 1 ianuarie  1883 la Iași, într-o familie iubitoare de artă și literatură, Antonin Ciolan a studiat la Conservatorul din orașul natal, avându-i printre profesori pe Gavriil Musicescu și Eduard Caudella. Între anii 1909 și 1913 și-a desăvârșit studiile muzicale la Berlin, Dresda și Leipzig. După revenirea în țară a fost numit profesor de contrapunct și compoziție la Conservatorul din Iași, al cărui director a devenit în anul 1920. De asemenea a avut o importantă activitate dirijorală în Basarabia. Între anii 1919-1922, Antonin Ciolan a fost directorul general al Societății Muzicale George Enescu, numit fiind în acest post chiar de compozitorul George Enescu.

În anul 1944, Antonin Ciolan a avut de suferit în urma instaurării noului regim politic din România. Cu un an înainte a fost numit director muzical general al Operei din Odesa, acolo unde vivacitatea, spiritul organizatoric și calitățile muzicale strălucite i-au permis să dirijeze 24 de spectacole de operă și balet. La revenirea în țară a fost arestat, în 19 octombrie 1944. Eliberat pentru scurt timp la 1 februarie 1945, i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în București, str. Aviator Petre Crețu nr. 60, în casa fratelui său.

După eliberarea lui Antonin Ciolan, în 15 mai 1945 numele său a fost reabilitat. Au urmat doi ani în care a dirijat la Filarmonica din București, iar la vârsta de 66 de ani muzicianul a plecat la Cluj-Napoca. A fost numit profesor la Conservatorul Gheorghe Dima și, începând din 1 septembrie 1955, odată cu înființarea Filarmonica clujeană, a îndeplinit funcția de director și prim-dirijor al acesteia, contribuind la dezvoltarea repertorială a orchestrei. Cei care au colaborat cu distinsul dirijor sau au ascultat concertele sale l-au apreciat pentru dinamismul său, precizia dirijorală și pentru amploarea sonoră a versiunilor sale interpretative.

S-a stins din viață în 4 decembrie 1970 la Cluj-Napoca și își duce somnul de veci în orașul de care a rămas legat întotdeauna sufletește, Iași.

Antonin Ciolan s-a bucurat de aprecierea și respectul unor mari muzicieni ai secolului trecut. George Enescu nota în iunie 1922, într-o scrisoare păstrată în dosarul său de la securitate, publicată în cartea “Antonin Ciolan – Inegalabilul maestru al baghetei”, scrisă de profesorul Gheorghe Mușat: Țin să spun aici toată recunoștința ce o păstrez Domnului Antonin Ciolan pentru remarcabila activitate artistică, pentru sârguința și devotamentul pentru cauza muzicală ce-a apărat-o victorios timp de mai bine de trei ani la Iași în capul Societății Simfonice ce-mi face Cinstea să-mi poarte numele. Doresc Domnului Ciolan încă mulți ani de muncă rodnică pentru binele nostru.

O altă mărturie care atestă calitatea profesorului și dirijorului Antonin Ciolan este consemnată într-o scrisoare trimisă în anul 1968 de marele dirijor Sergiu Celibidache. Acesta nu s-a înscris oficial ca student la Conservatorul ieșean, dar a participat la cursurile de dirijat ale maestrului. Atunci ca și astăzi gândeam că mata ai fost cel mai mare dirijor român. Și printre impresiile din țară pe care le-am luat cu mine la plecare, care într-un fel mi-au influențat adolescența și desfășurarea, imaginea lui Antonin Ciolan cu intransigența, răbdarea și talentul lui a fost hotărâtoare. […] Cu tot dragul dintotdeauna, al matale elev credincios, Sergiu Celibidache.