Zona Luigi Cazzavillan este legată de câteva repere ale lumii muzicale precum Sala Radio și Conservatorul, apropiere ce o transformă, de fapt, într-o cutie de rezonanță. Aproape fiecare plimbare acolo este însoțită de note muzicale care pleacă de la un pian cântând undeva într-o cameră, într-o nu-știu-care casă locuită de cine-știe-ce muzician, profesor, student, meloman. Pe lângă toate acestea, se mai găsește o serie de laitmotive arhitecturale presărate în clădirile ce alcătuiesc fondul construit al zonei. Bovindoul este un astfel de laitmotiv, întâlnit într-o variantă interpretată și la casa din strada Luigi Cazzavillan nr. 35, unde devine element principal al fațadei, un accent vertical extins pe două niveluri.

Clădirea neoromânească ridicată în anul 1930 se bucură de variațiuni de forme. Intrarea amplă, consola și golul de fereastră pe care îl adăpostește sub acoperământul său, partea superioară a ancadramentelor săpate ale ferestrelor de la etajul întâi desenează mari și mici arce, deosebindu-se de rectangularitatea celorlalte componente ale fațadei, din care se distinge mai ales logia. Casa cu un aer aristocrat găsește ecou stilistic la clădirile din imediata proximitatea a parcului și din capătul opus al străzii, unde limbajul neoromânesc își afișează motivele în voie.

În vremurile sale bune, pe când era animat de Aurel Stroe, familia și invitații săi, interiorul amplu se răsfață în opt camere înalte, cu cele de zi despărțite de glasvanduri, cu podele și mobilier din lemn masiv. „Salonașul” cu pian era, desigur, spațiul-nucleu, unde se crea, se lucra, se pregăteau concerte, se țineau serate muzicale.

Andreea Mihaela Chircă