În jocul de-a-v-ați-ascunselea care are loc în Cartierul Cotroceni între case și vegetația abundentă, la intersecția dintre Strada Dr. Mihail Mirinescu și Dr. Carol Davila se întrezărește Casa Pipoș-Cionca. Denumită în legendele urbane și „Casa-Pian”, datorită formei în plan adaptate amplasamentului, aceasta a fost proiectată în anii 1920 de arh. Victor Ștefănescu pentru pianista Aurelia Cionca și soțul său, Horia Pipoș. Casa dezvoltată și decorată simetric se rotunjește la colț, iese în afară prin balconul cu baluștri dispuși circular și se aliniază mai apoi paralel cu străzile înspre care privește. Îmbrăcată în stucaturi cu motive florale de inspirație Art Nouveau, prinse între cadre rectangulare înmuiate ușor la capete, imobilul își arată multiplele muchii obținute prin retrageri și console subtile. Astfel, fațadele de culoare ocru sunt fasonate de linii verticale și orizontale care permit luminii și umbrelor să deseneze la rândul său forme pe corpul casei. Peste toate acestea, verdele frunzelor de iederă și maroul tulpinilor ce urcă și coboară sinuos constituie ultimul strat de tușe.

Trecând de ușa masivă din fier forjat pentru a pătrunde în interiorul cald al casei, descoperim salonul de muzica care era, desigur, centrul de greutate, cu cele trei piane ale sale. Coloanele și pilaștrii încastrați, din piatră naturală care subîmpart spațiile, lambriurile din lemn care învelesc parțial zidurile, stucaturile care înfloresc la interior și obiectele grele de mobilier contribuie la crearea unei atmosfere „prețioase”, distinse. Având acest cadru în fața ochilor, ne putem proiecta mental lecțiile, întâlnirile, concertele, seratele care făceau casa să palpite de muzică și bucurie, în vremea când Aurelia Cionca anima locul.

Și dacă muzica s-a vrut prezentă în tot și toate, înainte de a ne retrage discret din această lume și de a închide poarta, nu putem să nu aruncăm o ultimă privire gardului din fier forjat, bătut în forma unor note muzicale și a unor lire care acompaniază pașii trecătorilor.

Andreea Mihaela Chircă