Pe strada Paris s-au strâns, ca pe o scenă, numeroase clădiri-personaj, care se etalează orașului prin gesturi arhitecturale expresive, impresionând prin caracterele deosebite, prin stilurile diverse, prin bogăția ornamentală. În coloratura acestei străzi, se remarcă mai ales pasajul apropiat de Piața Victoriei, format de la finalul secolului al XIX-lea și până în perioada interbelică. O parte din terenurile din acest areal au aparținut arhitectului Louis Blanc, aici fiind trasată la sfârșitului veacului al XIX-lea parcelarea care a preluat numele proprietarului — importantă figură în peisajul arhitecturii bucureștene, care a oferit orașului o serie de edificii impresionante. Proiectul acestei lotizări este unul dintre cele mai vechi din zonă, fiind materializarea primelor intenții de a extinde Bucureștiul spre nord cu cartiere rezidențiale de un statut ridicat. Fondul construit valoros formează un ansamblu de clădiri foarte variat și echilibrat totodată.

În acest cadru, se distinge un personaj construit — edificiul de pe strada Paris nr. 19, cu a sa apariție extravagantă ca de palazzetto ce încorporează avid elemente împrumutate din stiluri diferite. Clădirea a fost concepută în stilul denumit mauro-florentin care a exercitat în Bucureștiul interbelic o fascinație intensă în rândul beneficiarilor și arhitecților. Fațadele se răsfață într-o abundență decorativă specifică stilului: fațade cu texturi de tip calcio vecchio, pe care sunt aplicate profiluri, basoreliefuri, ancadramente, colonete din piatră. Aceste elemente cu linii consistente, groase, alături de cornișele pronunțate, consolele și balcoanele trasează pe chipul casei umbre și contururi masive, parțial potențate, parțial diminuate în efect de feroneriile grele, cu model dantelat. Poate cel mai fascinant aspect al acestei clădiri este bogăția spațială: multitudinea de terase plasate la niveluri diferite, seria de curți interioare încadrate de coloane și arce care filtrează fermecător lumina, reproducând într-un fel aerul mediteranean.