Născut în 22 decembrie 1937 la București, Corneliu Cezar este unul dintre reprezentanții importanți ai postmodernismului muzical românesc. Printre colegii săi de generație se numără Nicolae Coman, Lucian Mețianu, Octavian Nemescu, Horațiu Rădulescu, Iancu Dumitrescu, Sabin Păutza, Iancu Dumitrescu, Maya Badian. A studiat la Liceul de muzică nr.1 din capitală cu Cella Delavrancea (pian), Viorel Cosma (istoria muzicii), apoi la Conservatorul bucureștean, unde i-a avut printre profesori pe Marțian Negrea și Mihail Jora (compoziție), Alfred Mendelsohn și Anatol Vieru (orchestrație), Victor Iusceanu (teoria muzicii). A fost secretar muzical al Operei București (1963-1966), profesor de pian la o școală de muzică din capitală, iar din 1991 a devenit conferențiar universitar la Academia de Teatru și Film București și profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică din București. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în anul 1984 pentru cartea sa Introducere în sonologie. Acțiunea undelor sonore asupra nivelelor fizico-chimic, biologic și psihologic.

„Corneliu Cezar este preocupat de acțiunea pe care muzica și, mai general, undele sonore o exercită asupra lumii înconjurătoare. Urmărirea sistematică a acestei acțiuni ar forma obiectul unei noi științe, Sonologia.”(Solomon Marcus)

Numele lui Corneliu Cezar se leagă de apariția și evoluția curentului spectral românesc, în special pe direcția spectralismului isonic (muzica pe armonicele de rezonanţă a unei fundamentale prelungite).

În anii ¢70, această idee a fost dezvoltată la Paris sub numele de spectralism, dar ea a fost utilizată de Corneliu Cezar încă de la începutul anilor ¢60.  După Corneliu Cezar au creat lucrări în acest sistem, de-a lungul anilor ¢60-¢70, Octavian Nemescu, Lucian Meţianu, Mihai Mitrea Celarianu, Costin Cazaban, Aurel Stroe şi Ştefan Niculescu. Noua orientare artistică a apărut ca ca reacţie față de atonalism, serialism, aleatorism, pe care Corneliu Cezar le-a criticat pentru faptul că îndepărtează muzica de la natura profundă a sunetului. A compus astfel în 1965, AUM, prima creație de muzică electronică românească, fiind unul dintre deschizătorii de drum ai avangardei muzicale în țara noastră.

„În 1965 s-a născut primul studio de muzică electronică în România. Era imperfect. Corneliu Cezar a fost primul acolo, a fost o personalitate fascinantă, complexă și universală. Era compozitor, poet, pictor, astrolog, un fel de Jean Cocteau român.” (Octavian Nemescu)

Printre genurile abordate de Corneliu Cezar se numără muzica pentru mediu electronic, muzica de scenă, vocală, instrumentală, muzică pentru spectacole de teatru și muzica de film. S-a stins din viață pe 13 februarie 1997 la București. În cadrul Școlii Gimnaziale de Arte nr.2 din București este organizat anual Concursul național de interpretare instrumentală Corneliu Cezar.

Andreea Kiseleff