În anul 1970, compozitorul Corneliu Cezar achiziționează, împreună cu soția lui din acea perioadă, coregrafa Adina Cezar, un apartament într-o vilă în Cartierul evreiesc. Fondurile achiziției proveneau din drepturile de autor obținute din coloana sonoră a filmului „Prea mic pentru un război atât de mare” și din economiile soției, strânse în perioada când acesta a fost bursieră a Guvernului Francez (1969-1970).

Achiziția se făcea pe Str. Anton Pann nr. 48A într-un imobil deținut inițial de către descendenți ai familiei Rosetti. Actualmente strada face parte din componența zonei Sit I din Lista Monumentelor Istorice, Cod B-II-s-B-17910, Municipiul București.

Casa se află pe o alee cu patru case asemănătoare, edificate în jurul anilor 1890 de către un dezvoltator al vremii, fiind construite la comandă.

Istoricul locuirii în aceste imobile a fost unul agitat, ele fiind inițial locuințe unifamililiale. Însă datorită greutăților vremurilor două dintre acestea au fost divizate pe etaje și vândute parțial.

Totodată, în perioada comunismului proprietarii de atunci au fost obligați să accepte chiriași complet necunoscuți, cu care erau nevoiți să împartă spațiile comune (printre care și bucătăria și baia) într-un mod de conviețuire în care intimitatea personală devenise un lux. Ultimul chiriaș părăsea imobilul, și această lume, în anul 1980. Era doamna Abramovich, a cărei fiică emigrase în Argentina.

În contextul acestei istorii de proprietate zbuciumate, Corneliu Cezar achiziționează un nivel al uneia dintre vile, trecând chiar în acea vară la lucrări de igienizare și hidroizolare a pereților. Cu această ocazie, descoperă pereți perimetrali dubli de circa 50 cm lățime, cu sisteme de ventilație proprie, care din păcate fuseseră deteriorate de-a lungul timpului.

Ulterior reparațiilor, se mută în imobil, începând o viață într-o casă a “porților deschise”. Astfel, de-a lungul timpului aici și-au găsit loc de întâlnire pentru discuții politice și religioase,  în bucătăria albastră, pictori, poeți, visători și intelectuali ai vremii. Frații de spirit ai compozitorului Corneliu Cezar erau poeții Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Daniel Turcea, compozitorii Octav Nemescu, Ștefan Niculescu, Ștefan Zorzor, pictorii Sorin Dumitrescu, Wanda Mihuleac, părintele Iustin Marchiș (inițial călugăr la Mânăstirea Cozia, ulterior părinte stareț la Biserica Stavropoleos) și desigur artiști prieteni ai soției: coregraful Sergiu Anghel, Mircea Baniciu, Mircea Florian, Johnny Răducanu, etc.

Seratele erau la ordinea zilei, iar ușile casei se încuiau foarte rar.

După cutremurul din 1977, Corneliu Cezar a participat la operațiunile de salvare, oferind în propria locuință adăpost sinistraților.

Corneliu Cezar va părăsi imobilul în anul 1982, la câțiva ani după divorțul de coregrafa Adina Cezar. Va rămâne proprietar pe jumătate din el până la finalul vieții.

Actualmente apartamentul se află în posesia fiicei sale și a mamei acesteia, coregrafa Adina Cezar.