Imobilul modernist de pe strada Pitar Moș nr. 29 își asumă rigoarea și discreția prezenței atât în continuitatea unui front urban cât și pe colțul insulei urbane. Așadar, o clădire de front și una de colț, ambele sunt mediate într-o singură arhitectură unitară. Elementul de continuitate al celor două ipostaze este bandoul orizontal al fiecărui etaj, repetitiv pe înălțime, care cuprinde și ,,învăluie” ambele fațade orientate către spațiul public.

Dacă în logica arhitecturii frontului urban, fațada este relativ plată, în zona colțului, așadar a legăturii dintre laturile insulei urbane, ea capătă adâncime și volum marcând prin acestea un plus de importanță și de prezență expresivă. Relația parterului locuit cu orașul este una de contact direct, blocul fiind amplasat la limita trotuarului. Un procedeu utilizat de arhitecții epocii de a media acest contact dintre public și privat este utilizarea soclului înalt al cărui modelaj subliniază baza clădirii iar înălțându-se local include și ancadramentul intrării în bloc.