Un bloc modernist interbelic ocupă lățimea foarte îngustă a unui lot amplasat la rândul său pe fundalul unui scuar al centrului istoric bucureștean. Modul în care arhitectul valorifică acest amplasament dificil se face prin afirmarea simetriei și dispunerea vitrajelor orizontale generoase ale spațiului principal din fiecare apartament în acest ax compozițional. În acest mod spațiul interior este ferit de vecinătățile prea apropiate datorate lotului îngust iar în ceea ce privește imaginea exterioară a imobilului, îi conferă o imagine expresivă și o anumită memorabilitate vizuală.

Către marginile fațadei, planul acesteia se retrage într-un plan secund, volumul căpătând o articulație către vecinătăți simultan cu o creștere a intimității datorată parapetului plin al balcoanelor.

Verticalitatea clădirii datorată ingustimii terenului și a regimului de înălțime este echilibrată prin afirmarea orizonalitatii fiecărui etaj cu ajutorul profilelor accentuate din tencuială care leagă balcoanele, ferestrele și ancadramentele acestora. Parterul comercial articulează clădirea cu orașul, acesta fiind aici în context central un gest al unei binevenite urbanități.