Edmond Deda – compozitor, dirijor, pianist, textier și profesor, născut în 23 aprilie 1920 la București. A urmat studiile muzicale în perioada 1932-1938 la București și, ulterior, între anii 1938-1939 la Londra. În 1941 a înființat Conservatorul de Muzică Ușoară și Jazz din România, la București, instituție pe care a condus-o până în 1948, iar în 1945 a pus bazele formației de muzică ușoară Edmond Deda, trupă alături de care a susținut turnee în afara țării, până în anul 1981. A colaborat cu Teatrul Ion Vasilescu din București în perioada 1954-1958 ca pianist, și apoi ca dirijor și director artistic, între anii 1968-1972. A fost dirijor al Orchestrei Teatrului de Revistă Constantin Tănase din București în perioada 1960-1966, iar între anii 1961-1962 și, respectiv, 1966-1969 a fost profesor de canto la Școala Populară de Artă din București.

De-a lungul anilor a semnat, printre altele, spectacole muzicale precum De la Bach la Tom Jones (1969), Mini Jazz cu Maxi Haz (1970), musicalurile Jocul de-a vacanța (1974) sau O noapte de vis (1985), dar și muzică ușoară – piese precum Mă mai gândesc la dumneata (1968), Of, inimioară (1971) sau Inimă nu fii de piatră (1972). Din creația sa mai fac parte coloanele sonore a patru filme: Caravana prieteniei (1958), Nu vreau să mă însor (1961), Mini-Tehnicus (1970) și Agentul straniu (1975). De-a lungul carierei a fost laureat cu cinci premii la Festivalul Cerbul de Aur, printre alte distincții. S-a stins din viață în data de 29 septembrie 2006, la București.

Petre Fugaciu