Uneori, când dispar fragmente din oraș, mai mari sau mai mici, clădirile din jur continuă să le poarte într-un fel sau altul urmele impregnate, dând seama despre puterea iradiată de un anumit obiect de arhitectură și despre greutatea golului rămas. Arterele care porneau din strada Berzei cu nucleul reprezentat de Hala Matache au preluat din pulsația clădirii și funcțiunii, astfel că piața se revărsa în afară prin mici prăvălii la nivelul parterului, ducând forfota centrului pe străzi laterale, secundare. Întreaga zonă se alimenta din relația cu strada și cu Hala. După ce inima a dispărut și artera principală a fost lărgită prin multiple tăieturi în țesutul urban, zonele dimprejurul său au rămas fără vlagă.

Acest efect se resimte azi și pe prima porțiune a străzii Popa Tatu, articulată străzii Berzei, unde toate parterele clădirilor sunt ocupate cu prăvălii și magazine care mai funcționează doar parțial.

La intersecția străzii Popa Tatu cu strada Iulia Hașdeu, găsim un astfel imobil modelat de funcțiunea  comercială și de amplasament. Parterul este puternic demarcat de nivelurile superioare printr-un balcon ce deservește apartamentele de la etajul I, separând astfel cele două lumi, cea a străzii și cea privată, a locuirii. Concomitent, parterul prezintă și el două ipostaze diferite: spre strada Popa Nan își dă spațiul unei funcțiuni publice, în timp ce spre strada Iulia Hașdeu lasă loc intrării în imobil și pătrunderii în spațiul interior al locatarilor. Colțul este consemnat prin accentul vertical al turnului poligonal, cu laturi paralele la străzile și la intersecția spre care privește de la înălțimea de P+3+M. Din această răscruce importantă se pornea spre două zone diferite, cu capete de perspectivă marcate de două obiecte-reper: Calea Griviței cu Biserica Sfinții Voievozi și strada Berzei cu Hala Matache, care deși demolată, rămâne o puternică prezență în memoria urbană.

Andreea Mihaela Chircă