Emilia Petrescu, născută la Bucureşti în anul 1925, a desfăşurat o carieră de excepţie în Europa şi Statele Unite ale Americii, după ce a studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie şi la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, avându-i printre mentori pe tenorul Aurel Alexandrescu şi pe dirijorul Constantin Silvestri. Emilia Petrescu a contribuit semnificativ la dezvoltarea vieţii muzicale bucureştene, în calitate de profesoară la Conservator şi interpretă la Ateneul Român şi la Radiodifuziunea Română. A fost profesoară la propria clasă de lied şi oratoriu din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti şi solistă a Filarmonicii din acelaşi oraş. Cu o pasiune nestăvilită pentru arta vocală, soprana a susţinut turnee, a activat ca membră în juriile unor concursuri internaţionale şi a colaborat cu muzicieni faimoşi precum Dietrich Fischer Dieskau, Peter Schreier, Pierre Boulez, George Georgescu şi Constantin Silvestri. Peste tot a fost admirată pentru calităţile sale extraordinare: o voce limpede, fină şi flexibilă, adaptată stilurilor abordate, eleganţă, sensibilitate şi prestanţă. Având un repertoriu vast, de la creaţia de secol XVII la cea contemporană românească, muziciana a fost specialistă în repertoriul baroc şi clasic. Cânta frecvent lieduri şi oratorii, cu o tehnică de cânt nonvibrată, conferind o mare acurateţe liniilor vocale. “Cine n-o cunoaşte pe Emilia Petrescu, marea cântăreaţă cu voce pură de clopoţei, cu o neînchipuită perfecţiune a tehnicii vocale, cu un suflu care face punte peste mai mult de zece măsuri, ale celei mai grele coloratura?”, nota un cronicar al publicaţiei Neuer Weg în perioada de apogeu a remarcabilei soprane Emilia Petrescu, căreia Universitatea din Göttingen i-a oferit distincţia Ducatul de aur, în semn de mare preţuire. Emilia Petrescu s-a stins din viaţă în anul 2003 la Mânăstirea Pasărea, de lângă Bucureşti.