Acolo unde Calea Victoriei (numită cândva Podul Mogoșoaiei) și-a început parcursul de secole, în nucleul fremătând al orașului, se găsesc coagulate numeroase artefacte urbane reprezentative pentru întregul București. Între cele mai vechi prezențe care se arată la Calea Victoriei se numără biserica Zlătari, a cărei prima atestare este din secolul al XVII-lea (atunci când era un mic locaș din lemn al meșterilor zlătari). În secolul al XVIII-lea s-a ridicat biserica de zid iar în veacul al XVIII-lea i s-au alăturat clădiri ale mănăstirii și hanului Zlătari (bine-cunoscut loc de adunare al bancherilor/zarafilor și argintarilor) care împreună o formau o construcție ca un mare zid protector al noii incinte. Odată cu procesul de lărgire a Căii Victoriei, au fost demolate în 1903 hanul și clopotnița, edificiul de cult rămânând pentru câteva decenii un obiect izolat înconjurat de un amplu spațiu public amenajat.

În 1978, în grădina bisericii Zlătari, pe marginile de Nord și Sud cândva ocupate de corpurile de clădire ale mănăstirii și hanului, au fost ridicate două blocuri de locuințe care au reînchis edificiul de cult într-un nou cadru, la o scară diferită față de precedent. Clădirea care marchează intersecția străzilor Stravropoleos și Calea Victoriei, la nr. 12A, și-a arogat dificila poziție de a completa frontul continuu cu clădiri istorice de pe strada Stravropoleos și de a face față impresionantelor obiecte de arhitectură din jur (Palatul Poștelor devenit Muzeul Național de Istorie a României, Căii Victoriei, Palatul CEC). Se observă intenția de a prelua și interpreta ceva din limbajul arhitectural al imobilelor de raport aflate în vecinătate, prin marcarea tronsoanelor cu verticale puternice, tratarea nivelului mansardei și câteva detalii decorative simplificate.

În anii 1980, Florian Pitiș și-a cumpărat un apartament în această clădire, bucurându-se de toate avantajele aduse de locuirea pe Calea Victoriei, în nucleul istoric al orașului. Această locuire centrală se extindea în afara camerelor apartamentului și spațiilor private, înglobând locurile pline de freamăt frecventate zi de zi, seară de seară de Florian Pitiș et comp., precum Caru’ cu bere și Blues Café, din Pasajul Villacrosse.