Retrasă de la agitația bulevardelor ce o înconjoară, zona coagulată în jurul străzii Finlanda este o enclavă de locuire distinsă la nivelul întregului oraș, care din secolul trecut și până astăzi și-a păstrat o atmosferă specifică. Fondul construit în acest areal s-a conturat preponderent în perioada interbelică, după ce a fost trasat proiectul parcelării realizat de arh. I. C. Roș în 1935. Precedent acestui moment al edificării, terenul a fost ocupat de clădirile fostei fabrici de frânghii (înființată la finalul sec. al XIX-lea), cunoscută sub denumirea de Societatea Anonimă „Textilă Mecanică și Frângherie București, fostă Drăghiceanu și Cristescu”*.

În forma în care ni se prezintă și astăzi, zona din jurul străzii Finlanda a fost concepută ca un fragment bucureștean închegat în care să fie ținute împreună, într-o compoziție echilibrat variată, clădiri cu nenumărate calități. Așezat elegant unul lângă celălalt, edificiile se exprimă prin gesturi discrete moderniste, cu elemente Art Deco sau în stil mediteranean, toate manifestându-și personalitățile deosebite. Dintre acestea, una se remarcă în mod special: clădirea de la numărul 10, în care a locuit violonistul și compozitorul Grigoraș Dinicu, aceasta fiind singura din parcelare înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice (cu codul B-II-m-B-18731). Modernismul temperat al edificiului îmbină linii compoziționale clare, simple cu elemente puternic ornamentate care se răsfață în forme… (precum coloanele cu capiteluri ce încadrează intrarea). Multiple detalii dispuse pe fațadă atrag atenția: feroneria spectaculoasă a ușii și a ferestrei prelungi din dreptul casei scării, ancadramentele arcuite stilizate care prind în desfășurarea lor mai multe niveluri, cornișa marcată cu denticuli, colțul ușor scobit al clădirii etc.

Acest imobilul plurifamilial interbelic este o prezență valoroasă în peisajul construit al zonei printr-o mulțime de calități arhitecturale, intensificate de prezența însemnată a lui Grigoraș Dinicu, care amplifică aura clădirii.

*Mihaela Criticos, Irina Calotă, Strada Finlanda în „De la Înfundătura la Intrare. Locuri ale Bucureștiului Cotidian”, Ed. Univ. „Ion Mincu”, București, pp. 79-88.