Catalogul clădirilor valoroase de pe strada Henri Coandă este completat în întregime, niciun edificiu nu face excepție și toate împreună ajung să constituie un cadru urban plin de calități evidente. Acest lucru este atestat, prin altele, și de prezența în Lista Monumentelor Istorice a Ansamblului de arhitectură „Str. Henri Coandă” (sub codul B-II-a-B-18439), care cuprinde integral fondul construit al străzii, edificat preponderent la finele veacului al XIX-lea și începutul celui următor. De-a lungul câtorva decenii, s-a cumulat aici o bogăție arhitecturală exprimată vădit de fiecare clădire, prin stil, compoziții volumetrice, ornamentație atent concepută până în cele mai mici detalii.

O personalitate distinsă în acest cor de edificii este casa lui Ion Dacian, de pe strada Henri Coandă numărul 30. În manierele arhitecturale ale acestei clădiri se citește limpede influența stilului academist francez, care în Bucureștiul sfâșitului de secolul XIX și începutului de XX era preferat de mulți arhitecți și beneficiari pentru a exprima un statut aparte. La nivel compozițional, rigurozitatea este unul din aspectele definitorii, obținut printr-o serie de gesturi: cadrul fațadei este rigidizat pe laterale prin sugestia unor pilaștrii aplatizați; repetiția golurilor de fereastre, a ancadramentelor și a pilaștrilor aplatizați care se interpun între acestea impun un ritm clar (fără a fi monoton); liniile verticale sunt contrabalansate de rizurile fine orizontale ale tencuielii și de nivelul cornișei marcate puternic (în plan orizontal, desigur). Repertoriul decorativ este, evident, specific stilului în care a fost conceput edificiul, conținând detalii în abundență care compenseze rigurozitatea alcătuirii generale.

Toate aceste calități individualizează clădirea care a devenit o prezență deosebită în peisajul construit al zonei, valorile arhitecturale fiind inerent potențate de cele memorial-simbolice.