“Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase”, spunea compozitorul şi profesorul Constantin C. Nottara, descriind vocea Mariei Tănase, un fenomen unic în muzica românească.

Excepţională interpretă de muzică populară, lăutărească şi de romanţe, cu o prezenţă scenă captivantă, Maria Tănase (născută în anul 1913 în Mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti), a debutat în 1934 la Teatrul Cărăbuş condus de Constantin Tănase. Iar un an mai târziu a început studiile la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, sub îndrumarea profesorului Ion Manolescu, împreună cu care juca pe scena Teatrului Municipal. Având sprijinul şi admiraţia folcloriştilor Harry Brauner şi Constantin Brăiloiu, muziciana şi-a început activitatea discografică în anul 1937, printre cântecele care i-au adus celebritatea numărându-se Cine iubeşte şi lasă, Mi-am jurat de mii de ori, Mărie şi Mărioară, Şapte săptămâni din post şi Ce-i mai dulce ca alviţa. În anul 1938 a debutat într-o emisiune difuzată în direct la Radio România. A ascultat-o şi compozitorul Theodor Rogalski, care afirma: “Ne aflăm în faţa unui fenomen! N-am auzit până azi niciun cântăreţ izbutind să interpreteze cu asemenea talent şi originalitate cântecul nostru popular, păstrând nealterată autenticitatea versului şi melodiei.”. Unul dintre evenimentele marcante ale carierei Mariei Tănase a avut loc în anul 1939, atunci când, fiind selectată de un juriu din care făceau parte Constantin Brăiloiu şi Mihai Jora, muziciana a reprezentat România la Expoziţia Universală de la New York, unde au mai fost prezenţi George Enescu, Dimitrie Gusti şi Constantin Brâncuşi, personalităţi de seamă ale culturii româneşti. Întoarsă Bucureşti, artista a continuat să cânte în spectacole de succes, să susţină turnee şi să înregistreze pentru diferite case de discuri şi pentru Radio România. Între anii 1953 şi 1961 a imprimat nu mai puţin de 24 de albume, dintre care patru în limba franceză.

De-a lungul vieţii, Mariei Tănase i-a plăcut să îşi schimbe locuinţele, pe care le aranja cu gust. A locuit în diverse apartamente pe străzi frumoase ale Bucureştiului: Dimitrie Sturdza, Brezoianu, Traian, Bulevardul Coşbuc. În ultimii ani de viaţă s-a stabilit în superba clădire acoperită acum de iederă din strada Popa Nan nr. 32, un refugiu plin de farmec pentru celebra muziciană. Mai târziu, compozitorul Temistocle Popa îşi amintea: “Maria Tănase făcea din apartamentele în care se instala un mic paradis: încăperile întunecoase se umpleau de lumină, pereţii coşcoviţi înviau sub pensula zugravilor, pardoseala putredă dispărea sub parchetul lucios şi teafăr, clanţele de la uşi şi ferestre străluceau ca oglinda. Avea momente, nu puţine, când fugea de lume, de unde nevoia unui cămin care s-o ascundă şi în care să-şi proiecteze, în lumină şi bucurie, întreaga ei personalitate.”

Maria Tănase s-a stins din viaţă în 22 iunie 1963. Un simbol al culturii bucureştene, artista a fost condusă pe ultimul său drum, spre Cimitirul Bellu, de mii de oameni care au admirat-o. Supranumită de Nicolae Iorga “Pasărea măiastră a muzicii româneşti”, Maria Tănase a rămas în memoria celor care au ascultat-o ca o interpretă cu o extraordinară forţă de expresie, cântând cu o pasiune inegalabilă.

Larisa Clempuș