Acest bloc modernist interbelic are o poziție privilegiată în oraș, fiind un imobil care participă activ la intersecția străzilor Dionisie Lupu și Maria Rosetti. Corpul său principal este configurat simetric și utilizează repetiția unor elemente verticale pe toată înălțimea fațadei pentru a accentua reprezentativitatea prezenței sale.

Corpurile secundare ale mobilului fac legătura cu fronturile celor două străzi, sunt modelate arhitectural utilizând orizontalitatea și au înălțimi mai mici la contactul cu aliniamentul. Articulările între volumul central dominant și cele laterale secundare se realizează prin balcoanele liniare care continuă un prim-plan al fațadei ,,învelind” planul secund, procedeu predilect al arhitecturii moderniste bucureștene.

Etajele superioare ale imobilului se retrag treptat de la aliniament, generând terase private și intime care au o viață discretă deasupra cartierului. Este și acesta un București secret, nu cel al curților ascunse ci al înălțimilor imperceptibile, pe care este fascinant să îl întrezărim mai ales pe măsură ce ne îndepărtăm de blocurile interbelice și le percepem vizual, de la distanță, etajele retrase.