La naşterea mea, ursitele i-au spus mamei că fiul ei va avea întotdeauna soarele ca simbol al vieţii, iar norocul îi va surâde în a doua partea a existenţei sale. Aşa a fost!
Roberto Alagna îl considera „cel mai bun bariton al lumii“ iar presa internaţională vorbea despre el ca despre un „fenomen”, numindu-l ,,Regele baritonilor”. Nicolae Herlea s-a născut în 28 august 1927 la Bucureşti şi a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din Bucureşti, la clasa profesorului Aurelius Costescu-Ducă, ulterior desăvârşindu-şi studiile la Academia di Santa Cecilia, cu Giorgio Favaretto. În 14 aprilie 1950, la 22 de ani, debuta pe scena Operei Naţionale din Bucureşti cu rolul Silvio din spectacolul Paiaţe de Ruggiero Leoncavallo, rămânând ulterior angajat, ca prim-bariton al instituţiei lirice. În următorii ani s-a impus în cadrul unor importante concursuri internaţionale de canto de la Praga (1954), Geneva (1955) şi Verviers (1957), distincţiile deschizându-i, totodată, şi porţile afirmării internaţionale. În 1960 Nicolae Herlea debutează la Londra, în spectacolul Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, alături de Teresa Berganza. Peste patru ani, în 1964, cântă pentru prima dată pe scena Operei Metropolitan din New York, în rolul Rodrigo din opera Don Carlo de Giuseppe Verdi. Pentru următorii trei ani devine membru al prestigioasei instituţii lirice americane, având ocazia să lucreze alături de nume ca Franco Corelli, Leonie Rysanek şi Giorgio Tozzi.
Un alt moment important al carierei sale a fost participarea în 1965 în cadrul Festivalului de la Salzburg, unde a avut ocazia să colaboreze cu Herbert von Karajan. Anul următor debutează pe scena Operei Scala din Milano, unde a a fost angajat pentru următoarele trei stagiuni. Pe parcursul carierei sale de peste 35 de ani, Nicolae Herlea a mai putut fi ascultat pe scenele Operei Naţionale din Praga, Teatrului Balşoi din Moscova, Operei Covent Garden din Londra, Operei Germane din Berlin şi ale altor instituţii lirice din Tokyo, Tel-Aviv, Cleveland, Detroit şi Atlanta.
Cunoscătorii îi apreciază prezenţa în spectacole ca Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, în rolul lui Figaro, pe care l-a interpretat de peste 500 de ori, Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, Don Carlo de Giuseppe Verdi, Rigoletto de Giuseppe Verdi, Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, Prinţul Igor de Alexandr Borodin şi ”Tosca” de Giacomo Puccini. De mare succes s-au bucurat şi seriile de spectacole cu opera Traviata de Verdi, susţinute la Teatrul Champs-Elysées din Paris, în regia lui Maurice Bejart, şi cu opera Tosca de Puccini, susţinute în Japonia, în 1975, împreună cu Montserrat Caballe şi Giuseppe di Stefano.
Criticul muzical Anca Florea îi considera vocea un adevărat fenomen, având şi strălucirea şi consistenţa catifelei întunecate şi acutul spectaculos, şi frazarea, şi inflexiunile pline de sens pe care le cerea partitura, renumitul regizor Jean-Luis Barrault considerându-l, în anii ’60, cel mai bun Figaro pe care l-a văzut vreodată. Timbrul inconfundabil al baritonului Nicolae Herlea era dublat de atitudinea scenică firească şi eleganţă, abordând cu aceeaşi naturaleţe şi marile roluri lirice, şi canțonetele italiene.
De-a lungul timpului, Nicolae Herlea a colaborat cu artişti vocali celebri, printre care se numără Montserrat Caballé, Mario Del Monaco, Franco Corelli, Placido Domingo, Giuseppe Di Stefano, Nicolai Ghiaurov, Giulietta Simionatto, James McCracken, Carlo Bergonzi, Fiorenza Cosotto, Nicolai Gedda şi Ivan Petrov.
Am dus o viaţă destul de agitată, dar totul a trecut ca un vânt, a fost un vânt de primăvară pentru că succesele şi teatrele sunt un miraj. Un artist, dacă este echilibrat, poate să treacă peste aceste miraje şi nu îl afectează, declara Nicolae Herlea, stăpân pe un repertoriu consistent, pe care l-a abordat într-un mod memorabil, lăsând numeroase înregistrări de referinţă. Apreciatul bariton a încetat din viaţă în 24 februarie 2014 la Frankfurt.
Ioana Marghita