Imobilul situat în frontul urban al bulevardului Regina Elisabeta are o proporție verticală fermă datorată terenului îngust pe care s-a construit. Verticalitatea este asumată de arhitectura sa prin definirea a trei arce majore dezvoltate pe aproape toată înălțimea imobilului, arce-ancadrament care conțin balcoanele ondulate la rândul lor pentru a fi unitare cu fațada.

Liniile curbe ale balcoanelor devin active în percepția tangențială a fațadei, cea de pe trotuar, determinând o imagine specifică a acestui imobil discret. Fiecare cameră are o relație directă cu câte un astfel de balcon, iar peretele său este retras ușor în adâncimea marelui arc-ancadrament care îl conține, adăugându-i acestuia din urmă o grosime vizuală și un spațiu intermediar. În acest mod cele trei arce majore ale fațadei își depășesc condiția decorativă și devin un element arhitectural consistent cu un rol ordonator, de intermediere și de marcare către oraș a tramei structurale a imobilului.