La intersecția dintre strada Popa Nan și Mecet, pare că a răsărit o casă în spatele vegetației. Materia construită și cea vegetală se confundă, se contopesc atât de strâns încât pare ca arhitectura și iedera au crescut împreună, împletite una în jurul celeilalte și nu mai știi care-i zid și care-i frunză. Dincolo de enigmatica apariție, dacă trecem dincolo de acest strat care acaparează la prima vedere atenția și face imaginația să înflorească, găsim un obiect deslușit, bine definit: Imobilul Florescu, proiectat de arh. George Damian în anul 1942. Arhitectura din perioada interbelică (prelungită și spre începutul anilor ’40) a fost infuzată cu elemente de inspirație mediteraneană*, pe care aici le găsim materializate în ferestre bifore cu arce circumscrise ogivale, colonetele torsionate, olane care intervin prin linii orizontale ușor ondulate în compoziția fațadei. Expresia intrigă, atrage și suscită curiozitatea nu doar la nivel vizual, ci și haptic prin textura clădirii.
Decorativismul seducător se subordonează jocului de volume care se rotunjesc, se frâng, înaintează și se retrag, se arată și se ascund. Privind imobilul dinspre sud, corpul rotunjit pe colț pare că își răspândește două aripi ieșite în consolă, deschise paralel spre străzile adiacente. Silueta înaltă și suplă admirată din acest punct nu dezvăluie adevăratele dimensiuni ale clădirii. Venind din partea opusă, însă, se citește ampla desfășurare construită pe spatele lotului, răspunzând calcanelor vecine. Grădina lăsată înspre stradă, încadrată pe trei laturi contribuie la aspectul romantic al ansamblului care se dă cu totul vegetației exaltate.
În ceea ce privește locuirea colectivă, clădirea înglobează calități lăuntrice nebănuite, regăsite nu doar la camerele principale în sine, ci și la felul în care se racordează unele la altele. Accesele, fluxurile, circulațiile, spațiile „dintre” răspund abil cerințelor funcționale. Apartamentele puternic individualizate sunt într-un continuu dialog cu exteriorul, prin balcoane, terase obținute prin avansări și retrageri ce contribuie nu doar la relația dintre înăuntru și înafară, ci și la ruperile în fragmente bine legate ale masivului volum construit.
Într-unul dintre apartamentele situate la parterul imobilului proiectat de George Damian a locuit Richard Oschanitzky.