Arhitectura neoromânească bogată în detalii este plină de farmec aici pe Dealul Mitropoliei, mai ales că aceste decorații creează o țesătură vibrată pe fațada care are afinități cu vegetația densă a străzii.

Pătrunzând cu înțelegerea dincolo de stratul decorativ al casei, observăm conturul neregulat atât al siluetei acesteia cât și al planului, fapt care creează o prezență atenuată a casei în context. Din punct de vedere morfologic putem vorbi de o arhitectură a medierii, o virtute care se confirmă și se continuă în elementele constitutive ale volumului clădirii: foișor, loggie, portic, bovindou sau parcurs gradat între poarta curții și accesul în casă.

Materialele fațadei exprimă logica explicată mai sus și anume relația dintre un „miez” al clădirii îmbrăcat în cărămidă aparentă și straturile de spații intermediare care îl „învelesc” și sunt tratate cu tencuială care imită un material mai dur, piatra. Streșinile accentuate unifică toată această compoziție de volume și întăresc efectul de stabilitate al arhitecturii prin afirmarea orizontalității.