Blocul de pe actuala stradă Tudor Arghezi se dezvoltă în adâncimea unei parcele central bucureștene. În această parte a orașului întâlnim rareori terenuri cu contur regulat și bine proporționat ceea ce determină arhitectura densă a locuințelor colective să se adapteze prin retrageri succesive și schimbări de planuri la aceste constrângeri. Mai mult decât atât, blocurile interbelice au aici o serie de mai multe etaje superioare din ce în ce mai retrase pentru a maximiza suprafața desfășurată fără a fi prezente vizual în planul fațadei dinspre stradă.

Arhitectul acestui bloc extinde până la scara detaliilor principiul modelajului formei prin retrageri de planuri obținând astfel atât expresivitatea arhitecturală, o intimitate datorită protecției vizuale oferite sau sugerate de aceste stratificări cât și o descreștere a scării clădirii, de la scara urbană până la cea a locuirii sau a omului.