„Iradia optimism. Elevii și studenții maestrului îl iubeau nu doar pentru profesionismul său, dar mai ales pentru jovialitatea sa. … Povestea cu mîndrie cum se lupta, argumentat, pentru candidații români aflați în competiții internaționale, atunci cînd era în juriu” scria Marcel Frandeş despre cel căruia şcoala românească de vioară îi va rămâne etern îndatorată. Ştefan Gheorghiu (1926 – 2010), frate al pianistului Valentin Gheorghiu şi, pentru o perioadă, socru al sopranei Angela Gheorghiu, începea studiul viorii la 5 ani, în Galaţi, oraşul natal, ca elev al celebrului Eduard Caudella. Talentul celor doi fraţi a fost remarcat rapid, la recomandarea lui George Enescu aceştia ajungând la Paris, cu burse de studii la Conservatorul Naţional de Muzică, unde Ştefan Gheorghiu s-a specializat cu Maurice Heditt. Revenit în ţară la izbucnirea războiului, va studia vioara cu Vasile Filip şi Garabet Avakian şi teoria muzicii cu Mihail Jora iar în 1959 are şansa de a se perfecţiona la Moscova, cu însuşi David Oistrah. În 1943, la 17 ani debutează ca solist, sub bagheta lui Mihail Jora, interpretând Concertul pentru vioară şi orchestră de Felix Mendelssohn. Începând cu 1946 devine solist concertist al Filarmonicii din Bucureşti iar peste 12 ani câştigă împreună cu fratele său, Valentin Gheorghiu, premiul pentru cea mai bună interpretare a Sonatei a III-a „în caracter popular românesc” de George Enescu la prima ediţie a Concursului Internaţional „George Enescu”. De altfel, alături de Ştefan Gheorghiu şi violoncelistul Radu Aldulescu, a concertat, sub numele de Trioul Bucureşti, în numeroase ţări, realizând, totodată, importante înregistrări radiofonice în Germania, Elveţia şi Italia.  Ca solist concertist s-a afirmat în peste 2000 de concerte desfăşurate în ţară şi străinătate alături de nume dirijorale ca George Georgescu, Mihai Brediceanu, Constantin Silvestri, Emanuel Elenescu, Franz Konwitschny, Kiril Kondrașin, Jean Perisson şi Karl Ancerl.

Activ inclusiv în perimetrul muzicii contemporane, lui Ştefan Gheorghiu i s-a încredinţat interpretarea unor prime audiţii compuse de Pascal Bentoiu, Alfred Mendelssohn, Paul Constantinescu şi Wilhelm Berger.

Ca pedagog iubit şi generos, Ștefan Gheorghiu i-a avut printre studenţi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti pe Gabriel Croitoru, Alexandru Tomescu, Mihaela Martin, Corina Belcea, Dan Claudiu Vornicelu, Silvia Marcovici şi Adelina Oprean. Pe parcursul timpului, a făcut parte și din juriile câtorva dintre cele mai importante concursuri pentru vioară: Jacques Thibaud – Paris, Ceaikovski – Moscova, Niccolò Paganini – Genova, Regina Elisabeta – Bruxelles, Henryk Wieniawski –  Poznań şi Tibor Varga – Sion.

„Am căutat să slujesc muzica, nu să mă slujesc eu de muzică” – aceasta a fost deviza violonistului şi profesorului Ştefan Gheorghiu, cel mai prolific formator de mari violoniști afirmați de la finalul anilor 60 și până relativ aproape de prezent.

Ioana Marghita