De la începutul răspândirii operetei în România și până astăzi, acest gen muzical a fost nevoit să pribegească și să își găsească spații de manifestare din loc în loc, cu stagiuni temporare și cvasipermanente în diverse clădiri bucureștene. De la diferite săli de reprezentație utilizate cu mult înainte de instituționalizarea operetei (printre care și teatrul Alhambra), la sediul Teatrului Armatei din strada Uranus, la popasul prelungit la teatrul de Opereta Regina Maria din Piața Națiunilor Unite, la ocuparea temporară a unor săli din cadrul Teatrului Național și până la mutarea definitivă în 2011 într-o nouă clădire ce a devenit permanent Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”, opereta românească s-a adaptat scenelor găsite.

Cea mai importantă clădire consacrată acestui gen muzical ar putea fi considerată Teatrul de Stat de Operetă Regina Maria, care a consolidat și statutul instituției.

Edificiul era situat cândva în Piața denumită inițial a Senatului, apoi a Operetei și ulterior devenită Piața Națiunilor Unite, vechiul teatru fiind victimă a demolărilor agresive din 1987 demarate pentru construirea bulevardului Națiunile Unite, parte a sistematizărilor Noului Centru Civic. Importanța acestei clădiri și a funcțiunii adăpostite era demonstrată de faptul că o piață majoră din capitală a fost denumită „a Operei” și a rămas astfel cunoscută memoria colectivă până astăzi (deși o foarte mică parte din cadrul actual mai amintește de imaginea de atunci, reconstruită mai degrabă din fotografii și amintiri). Imobilul era remarcabil, deși nu epata prin gesturile arhitecturale. Volumul care se curba la colț, înălțându-se cu o cupoletă, porticul cu patru coloane de la parter ce marca intersecția și anunța intrarea, liniile compoziționale simple și clare erau doar câteva din manifestările discrete, de un modernism temperat ale clădirii. Această formă conturată în 1920 a fost, de fapt, rezultatul transformărilor prin care a trecut Fosta Sală de Tir și Gimnastică din Piața Senatului, metamorfozată pentru a deveni teatru.

Astăzi, Teatrul de Operetă care a primit numele unuia dintre cei mai importanți tenori români – Ion Dacian, și-a găsit sediu în prima clădire destinată artelor spectacolului muzical construită în România după anul 1989, la intersecția bulevardelor Octavian Goga și Mircea Vodă, o construcție ce încearcă să răspundă cerințelor contemporane ale acestei funcțiuni.