Fondul construit de pe strada Teheran s-a constituit ca parte a proiectelor de parcelări istorice prin care, în prima jumătate a secolului al XX-lea, s-au trasat principalele direcții de dezvoltare pentru zona de nord a capitalei. Regăsim în acest areal intenția de configurare a unui țesut urban în care spațiul public are o importanță majoră, având rolul de a asigura o calitate înaltă a locuirii care nu se restrânge doar la spațiul personal, ci și dincolo de proprietatea privată. Spina centrală verde, cu copaci înalți și plantația de aliniament de pe trotuare sunt materializări ale acestor preocupări.

Strada Teheran este astăzi linia de intersecție a două zone construite protejate, Parcelarea Dorobanți I și Parcelarea Dorobanți II, corespunzând lotizărilor istorice menționate anterior. Majoritatea clădirilor au fost construite în perioada interbelică, însă o serie de edificii au continuat fie ridicate în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, ocupând loturile trasate anterior*. Este și cazul imobilului de pe strada Teheran nr. 5, a cărui arhitectură sobră îl încadrează temporal în cea de-a doua parte a veacului trecut.

La nivel stilistic, se pot remarca elemente asemănătoare utilizate la clădirile de la numerele 4, 5, 6, 8 ale aceleiași străzi (limbajul arhitectural auster, ancadramentele ferestrelor și ușilor, tipul de vitraj utilizat la casa scării), toate fiind imobile de locuințe colective, ridicate probabil în aceeași perioadă și conform acelorași principii arhitecturale, inspirate din arhitectura socialistă. Un aspect particular al clădirii de la numărul 5 este compoziția volumetrică, constituită dintr-un corp principal care cuprinde camerele de locuit, spațiile comune și un volum înglobând balcoanele (cândva deschise, probabil) cu terasa de la ultimul nivel, care ies oblic din planul fațadei, ca un gest menit să „accidenteze” celelalte forme stricte și să marcheze spațiile personale intermediare între exterior și interior.

Într-unul dintre apartamentele acestui imobil a locuit compozitorul și muzicologul Theodor Grigoriu.

*Pe lângă acestea, o serie consistentă de intervenții contemporane (mai mult sau mai puțin conforme) s-a inserat în zonă.