Născut la Bucureşti în 11 aprilie 1901, la un deceniu după Mihail Jora, dirijorul, compozitorul și pianistul Theodor Rogalski (1901 – 1954) are în comun cu cel amintit polivalenţa şi rolul major jucat în definirea şi maturizarea unor instituţii fundamentale ale vieţii muzicale româneşti în perioada interbelică.

A studiat la Academia Regală de Muzică din Bucureşti (unde profesor de compoziţie i-a fost Alfonso Castaldi); apoi, între 1920 şi 1923, la Conservatorul de Muzică din Leipzig (compoziţie şi dirijat cu Siegfried Karg-Elent), pentru a-şi încheia formarea între 1923-1926 la Schola Cantorum din Paris  (profesor de compoziţie şi dirijat fiindu-i Vincent d’Indy, iar de orchestraţie – Maurice Ravel).

Şi-a început activitatea în calitate de corepetitor la Opera Română din Bucureşti, însă competenţele lui remarcabile i-au asigurat o afirmare rapidă: din 1930 şi până în 1951 a desfăşurat o temeinică muncă de închegare şi desăvârşire a primei Orchestre Radio (astăzi Orchestra Naţională Radio), înfiinţată de Mihail Jora. Ansamblul susţinea pe atunci o stagiune simfonică, dar şi spaţiul de emisie în funcţie de necesităţi, prezentând de la pagini simfonice şi oratoriu, fără a ocoli opera, la muzica de salon şi felurite valsuri. De la începuturi, Orchestra Radio a promovat atât marile nume ale creaţiei culte universale, cât şi opera celor mai reprezentativi compozitori români.

Bagheta de dirijor i-a fost oferită şi de Filarmonica bucureşteană în perioada 1950-1954, în acei ultimi ani ai vieţii deţinând şi postul de profesor de orchestraţie la Conservatorul din Capitală.

Din perspectivă componistică, în 1926 a câştigat Premiul I la Concursul „George Enescu” (iniţiat în 1913) pentru Cvartetul de coarde în fa major, Theodor Rogalski fiind inclus în programele de stagiune ale Filarmonicii din Bucureşti cu Două dansuri pentru suflători, pian şi baterie (1927) şi  Două schiţe simfonice (1930), lucrare ale cărei virtuţi l-au determinat pe Enescu să o includă în concertul susţinut în cadrul Expoziţiei Universale de la New York, din 1939. A fost recompensat, de asemenea, cu Menţiune la Concursul Internaţional de Compoziţie de la Veneţia, în 1933.

Continuând să exploreze direcţia deschisă de cele Două schiţe simfonice, a unei noi viziuni asupra valorificării muzicii tradiţionale româneşti (cu accent pe diversitate ritmică, politonalitate şi colorit armonic pregnant şi original), Rogalski a compus, în 1950, Trei  dansuri româneşti, reper al culturii componistice autohtone de primă jumătate de secol XX, care se cântă relativ frecvent şi în momentul de faţă. Theodor Rogalski a mai semnat opusuri în contul muzicii vocal-simfonice, de cameră, de scenă şi de film.

Orchestrator excepţional, artistul a conferit noi înfăţişări unor pagini corale, vocale şi instrumentale din repertoriul românesc şi universal. De referinţă rămâne versiunea lui orchestrală, din 1942, dată lucrării „Carnaval” op. 9 de Robert Schumann.

Theodor Rogalski s-a stins din viaţă în 2 februarie 1954 la Zürich, în vârstă de nici 53 de ani.

Ioana Marghita