Palatul Societății Tinerimea Română înglobează în forma sa construită un cumul impresionant de semnificații. Istoria acestui spațiu a început cu mult înainte ca Societatea Tinerimii Române să își concretizeze prezența în peisajul bucureștean printr-o siluetă construită. Anul 1877 ar putea fi consemnat ca moment de sădire a ideii de constituire a unei societăți care să își asume rolul de a educa și a crește „tinerimea română”, de a stimula elevii pentru a evolua prin concursuri și nu numai, de a le ghida pașii înainte de intrarea la Universitate și mai apoi în timpul studenției. Pentru o țara care tocmai își obținuse Independența, pe fondul avânturilor de dezvoltare în multiple direcții, educația era văzută ca o necesitate pentru evoluția întregii societăți.

În legătură directă cu fervoarea specifică perioadei, societatea literară și științifică denumită Tinerimea Română a fost înființată la inițiativa privată a unor tineri intelectuali, atunci elevi ai Liceului bucureştean Matei Basarab. Primul gând al ridicării unui sediu reprezentativ a apărut în 1889, dar nu a fost concretizat decât 1924. Construit între 1924-1927, acest edificiu trebuiă să reflecte valorile moderne ale Societății, intenții consolidate prin alegerea ca viitor autor a arhitectei Virginia Haret Andreescu. Colaborând îndeaproape cu prof. arh. I. Pompilian, cu arh. Raul Negru, ing. Aurel A. Beleș și ing. Valer Paler, arhitecta a conceput o vastă clădire multifuncțională, capabilă să cuprindă toate programele necesare activității Societății: o tipografie şi o sală de restaurant la subsol; o bancă proprie şi spaţii de închiriat la parter; o sală de festivităţi şi anexe la primul etaj; camere de dormit la al doilea nivel; administraţia revistei la etajul al treilea; sala principală, un muzeu etnografic, biblioteca şi administraţia societăţii la al patrulea nivel.

Edificiul situat la intersecția străzilor Schitu Măgureanu și Johann Gutenberg este o prezență remarcabilă, distingându-se prin stilul eclectic ce îmbină numeroase elemente de limbaj clasic venite pe filiera școlii de arhitectură Beaux-Art cu elemente ale stilului neoromânesc, toate puse împreună într-o compoziție originală care abundă în detalii. Printre fragmentele extraordinare ale acestei clădiri se numără scenele realizate în altorelief cu momente esențiale din istoria țării (Războiul de Independență, intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, încoronarea Regelui Ferdinand) și reprezentări alegorice.

Palatul Tinerimea Română este un obiect arhitectural excepțional în peisajul bucureștean, prin estetică, semnificație și relevanță. S-ar putea spune că acest edificiu, ca materializare a intențiilor societății pe care o reprezenta și a contextului care i-a premers apariția, precum și ca obiect arhitectural proiectat de prima femeie-arhitectă din România, a ajuns să constituie unul dintre importantele repere și simboluri ale modernizării capitalei, al evoluției arhitecturale, culturale, sociale, politice.