„O personalitate de excepţie. A avut o muzicalitate rafinată, o inteligenţă sclipitoare, îmbinate cu un talent scenic intuitiv şi o cultură umanistă veşnic întinerită”, scria criticul muzical Luminiţa Constantinescu despre marele tenor Valentin Teodorian.

Născut în 4 iunie 1928 la Bucureşti, într-o familie de muzicieni (tatăl său Constantin Teodorian a fost membru fondator al Societăţii Opera şi prim solist al Operei Române, iar mama sa Eugenia Teodorian a făcut parte din Societatea Corală Carmen din Bucureşti), Valentin Teodorian a studiat la Colegiul Naţional Sfântul Sava şi la Conservatorul din Capitală.

Ca solist al Operei bucureştene, a interpretat zeci de roluri. Printre acestea – Almaviva din  opera Bărbierul din Sevilla, Rică Venturiano din O noapte furtunoasă, Alfredo din Traviata, Contele de Grieux din Manon, Gerald din Lakmé şi Păstorul din opera Oedip.

De-a lungul carierei sale, a arătat un constant interes față de repertoriul românesc fiind, de altfel, el însuși compozitor de muzică vocală, poet și scriitor.

A cântat pe importante scene româneşti, dar și peste hotare, la Paris, Viena, Praga şi Budapesta.

Valentin Teodorian a scris monografiile Nicolae Lungu şi Verdi Nemuritorul. A participat la emisiuni radiofonice şi a realizat numeroase înregistrări de radio şi televiziune.

Tenorul Valentin Teodorian a locuit într-un apartament din zona veche şi centrală a capitalei, pe bulevardul Regina Elisabeta, nr. 101, în apropierea Operei Naţionale Bucureşti. Vecin şi prieten i-a fost reputatul scriitor, critic literar şi poet Dan Ciachir, care scria într-un articol:

„Am intrat de mai multe ori în apartamentul de la etajul patru al blocului nostru, unde locuia Valentin Teodorian, vizitele nedepăşind un sfert de oră, răstimp în care stăpânul casei îmi făcea câte un nod superb la cravată. Recurgeam la acest privilegiu fără să abuzez, anunţându-mă cu un telefon. Atunci schimbam câteva cuvinte cu tenorul cultivat, citit, cordial, aproape expansiv, autentică natură solară… De altfel, era multă lumină în apartamentul său, propagată cu o lustră cu becuri puternice care se reflectau într-o oglindă veneţiană frumos înrămată.”

Valentin Teodoran s-a stins din viaţă în 18 mai 1995 la Bucureşti.

                                                                                                                       Larisa Clempuş