Zenaida Pally s-a remarcat ca una dintre cele mai valoroase interprete de operă din România, pe parcursul secolului trecut. Celebra mezzo-soprană, prima interpretă în România a rolului Sfinxul din capodopera enesciană Oedip, s-a născut în 10 iunie 1919 la Soroca. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București (1940-1945), profesoară de canto fiindu-i Elena Saghin. Înscrierea sa la Conservator a avut loc după ce intrase ca studentă la Facultatea Comercială și la Academia Belle Arte, unde l-a avut profesor pe renumitul pictor Jean Steriadi. Astfel, muziciana a urmat în paralel cele trei facultăți.

Talent remarcabil, Zenaida Pally a fost prim-solistă a Operei din București și a cucerit publicul cu roluri precum Amneris din Aida, Eboli din Don Carlo, Azucena din Trubadurul, Ulrica din Bal mascat, rolul titular din opera Carmen, Charlotte din Werther etc. Zenaida Pally a interpretat rolul Sfinxul din opera Oedip de George Enescu, la premiera românească a operei (în anul 1958). De asemenea, artista a avut și un important repertoriu vocal-simfonic, abordând partituri precum Stabat Mater de Giovanni Battista Pergolesi, Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven și Recviemul de Giuseppe Verdi.

Aclamată în România, mezzo-soprana a fost apreciată și în străinătate, obținând succese în Franța, Germania, Belgia, Danemarca, Ungaria, Iugoslavia, Polonia și Bulgaria.

În anul 1974 a emigrat în Germania, continuându-și activitatea la Teatrul de Operă din Saarbrücken. În acest oraș s-a stins din viață în 26 iunie 1997.

Mezzo-soprana Zenaida Pally s-a distins prin calități deosebite: timbru particular cu un ambitus larg şi temperament vulcanic, copleșind publicul printr-un joc de scenă de o mare vivacitate. Modul intens în care trăia fiecare personaj a dus la realizarea unor momente interpretative unice.

Muzicologul Stephan Poen o descria pe Zenaida Pally în felul următor: „Cine a văzut-o interpretând pe scenă, are sentimentul că a cunoscut-o de aproape, că a stat de vorbă cu ea, căci teatrul și viața erau atât de strâns legate pentru această artistă, încât a juca un rol a fost un fel de a se destăinui pe sine însăși. Jocul ei era întotdeauna impecabil, susținut de vastele cunoștințe despre rolurile abordate, și o extraordinară sensibilitate capabilă de a reda cele mai subtile nuanțe”.