Aurel Stroe – compozitor, profesor și muzicolog român, născut la București în 5 mai 1932. A absolvit cursurile Universității Naționale de Muzică din București (pe atunci Conservatorul din București), unde apoi a predat Teoria instrumentelor și Orchestrație între anii 1962-1975 și Compoziție în perioada 1975-1985. În 1985-1986 a fost profesor asociat al Universității din Illinois, Statele Unite ale Americii, iar în 1986 s-a stabilit la Mannheim, unde s-a stins din viață, în 3 octombrie 2008. A susținut cursuri de vară la Piatra Neamț, Darmstadt și la Bușteni. De-a lungul vieții, lucrările sale au fost cântate pe importante scene europene, fiind considerat unul dintre cei mai importanți exponenți ai avangardei românești. Din creația sa, amintim Arcades  (1963), Laudes I (1966), Laudes II (1968), Canto I (1967), Canto II (1968), Concertul pentru clarinet și orchestră medie (1974), Trilogia cetăţii închise – o nouă Orestie:  I  Agamemnon (1981),  II  Coeforele  (1977),  III  Eumenidele (1985), Capricci et Ragas (1990), Mandala mit einem Crucifixus von Antonio Lotti (1997), dar și Concertul pentru acordeon și orchestră (2000). A susținut conferințe și prelegeri în Franța, Austria și Germania, a publicat studii și eseuri în reviste de specialitate, iar teoriile sale au influențat muzicienii din generațiile ce i-au urmat – printre ideile pe care le-a lansat se numără teoria muzicii morfogenetice sau clasele de compoziție.

Petre Fugaciu