Un copil-minune al claviaturii, adorată de Casa Regală a României, pianista şi profesoara Aurelia Cionca (născută la Bucureşti în anul 1888 şi stinsă din viaţă în 1962 în acelaşi oraş) a avut un rol deosebit în cultura românească, în prima parte de secol XX. După ce a studiat la Conservatorul Regal de Muzică din Leipzig cu Alfred Reisenauer (un elev al lui Franz Liszt), a susţinut concerte în oraşe precum Varşovia, Berlin, Budapesta şi Bucureşti, bucurându-se peste tot de aprecierea publicului. A predat la Conservatorul din Bucureşti, iar printre studenţii săi s-au numărat pianişti care au devenit celebri: Dinu Lipatti, Dan Mizrahi şi Eugen Ciceu. Aspecte inedite ale vieţii pianistei Aurelia Cionca sunt ilustrate cu mult farmec în Amintirile sale publicate de revista Muzica. Valoarea documentară a acestor pagini este majoră, acoperind aproape o jumătate de secol din viaţa muzicală românească. Aflată la maturitatea sa artistică, eminenta pianistă dezvăluie legăturile sale cu membri ai Casei Regale, scrie despre călătoriile şi recitalurile sale din străinătate şi din România, unele desfăşurate în propria casă construită în cartierul Cotroceni, o clădire superbă cu o formă unică în Bucureşti. “Gândul de-a avea un mare salon de muzică, unde să pot primi prieteni şi iubitori de muzică aleasă, mă încântă mult”, scria Aurelia Cionca în jurnalul său în 1926, cu un an înainte de finalizarea construcţiei. Însemnările memorialiste ale pianistei prezintă un interes deosebit pentru cei interesaţi de viaţa muzicală românească de la începutul veacului trecut, fiindcă autoarea a desfăşurat programe artistice atât în capitală, cât şi în oraşe din Transilvania. Totodată, ocupând încă din tinereţe catedra de pian de la Conservatorul bucureştean, Aurelia Cionca ne oferă preţioase amintiri despre colegii de breaslă (Florica Musicescu, Cella Delavrancea) şi discipolii săi.

Larisa Clempuș