Una dintre fondatoarele şcolii pianistice româneşti, Constanţa Erbiceanu, născută în 11 noiembrie 1874 la Iaşi ca fiică a academicianului istoric Constantin Erbiceanu şi a Aglaeei Negrescu, a studiat la Conservatorul de Muzică din Iaşi şi apoi la Bucureşti, unde se va muta din 1883 cu întreaga familie, la pensioanele Negoescu şi Notre Dame de Sion. În 1893 se va număra printre primele femei din România care şi-au susţinut bacalaureatul, continuându-şi studiile de pian la Leipzig, cu Carl Reinecke şi Johannes Weidenbach. După debutul ca solistă la Gewandhaus, în 1895, şi concertul din 21 ianuarie 1897, cu ocazia inaugurării noii săli de la Gewandhaus, Constanţa Erbiceanu se lansează într-o adevărată carieră solistică, derulată în oraşe ca Berlin, Paris şi Londra, versiunile sale interpretative cucerind publicul şi critica de specialitate.  Şi-a atras admiraţia compozitorului Moritz Moszkowski, dovadă cele Quatre morceaux op. 68 dedicate de acesta pianistei române. În 1904 se stabileşte la Berlin, unde începe să studieze Filozofia la Universitate şi îl cunoaşte pe compozitorul Max Reger. În România revine abia după primul război mondial iar începând cu luna martie a anului 1924 începe să predea la Conservatorul de Muzică din Bucureşti. Va deveni recunoscută pentru metoda sa personală, inspirată de teoriile lui Rudolf Maria Breithaupt,  a „braţului care conduce”, care consta dintr-un grup de mişcări menit să obţină un tip de sonoritate adecvată anumitor lucrări muzicale. În acelaşi timp, Constanţa Erbiceanu punea un mare accent pe dezvoltarea tehnicii de degete, insistând pe independenţa şi egalitatea acestora. Printre studenţii săi celebri s-au numărat Valentin Gheorghiu şi Silvia Şerbescu. Pensionată în 1938, se va implica alături de foştii elevi în crearea unor şcoli de muzică, astfel încât, la 1 decembrie 1949 a participat la actul întemeierii Şcolii Medii de Muzică din Bucureşti. Din 1948 nu şi-a mai părăsit locuinţa de pe strada Alexandru Philippide nr. 3, însă prietenii, inclusiv cei din străinătate au vizitat-o constant. Printre ei s-au numărat Li Ming Cean, Sviatoslav Richter, Iakov Zak, Monique Haas şi Marcel Mihalovici. A încetat din viaţă în 20 octombrie 1961, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din capitală, alături de familia sa.

Ioana Marghita