Dan Mizrahy (1926 – 2010), un clasic al pianisticii româneşti, compozitor și profesor, este asociat până astăzi în reprezentarea generală muzicii lui George Gershwin, părintele jazzului simfonic, pe care a făcut-o cunoscută pentru prima oară în țara noastră.

Născut în 28 februarie 1926 la București, Dan Mizrahy a început studiul pianului la 4 ani. La doar 9 ani intră, cu dispensă de vârstă, la Academia Regală de Muzică din Capitală, ca student al strălucitei interprete și profesoare Aurelia Cionca (Faust Nicolescu și Mihail Andricu s-au numărat, de asemenea, printre îndrumătorii săi). În 1941 este exmatriculat, pe fundalul politicilor antisemite, stabilindu-se în viitorul Israel. La Academia de Muzică din Ierusalim, s-a perfecționat cu Alfred Schröder, fost asistent al lui Arthur Schnabel. În 1945 se repatriază, reluând cursurile la Academia din București. În particular, studiază compoziția cu Mihail Jora.

Dan Mizrahy a debutat ca solist la Radio, într-un recital ce a avut loc în 1946. Debutul cu orchestra s-a petrecut tot la Radiodifuziune, în 16 mai 1949, sub bagheta lui Constantin Bobescu.

Artistului îi datorăm primele audiţii româneşti ale celor mai multe dintre lucrările pentru pian solo, dar şi pentru pian şi orchestră de George Gershwin. Prima interpretare a Concertului în Fa a avut loc la Târgu Mureş, în 1958, iar Rapsodia a II-a şi Variaţiunile „I got rhythm” au putut fi asultate în premieră la noi în 1966 şi, respectiv, 1974.

Sărbătorind 45 de ani de colaborare cu instituţia Radio România, Dan Mizrahy a reunit atunci într-un singur program toate cele 4 creaţii pentru pian şi orchestră de Gershin – concertul a avut loc în 1991, sub bagheta lui Paul Popescu.

În afara operei lui Gershwin, Dan Mizrahy s-a ocupat în mod constant de autori consacraţi ai literaturii pianistice (spre exemplu, în anul debutului ca solist cu orchestra, 1949, a interpretat, la Craiova, Concertul nr. 1 de Piotr Ilici Ceaikovski. De altfel, muzicianul își exprima regretul că a fost solicitat să cânte în special Gershwin, în defavoarea celorlalți compozitori din repertoriul său.)

Ca cercetător, Dan Mizrahy a împărtăşit celorlalţi pasiunea sa pentru Gershwin prin simpozioane şi conferinţe tematice (în 1997-1998 a derulat un turneu de conferințe-concert în colegii și universități din cinci state americane, inclusiv  la New York și Washington).

În calitate de compozitor a semnat, începând din anii ’60, în special muzică vocală – lieduri, romanțe, piese de muzică ușoară. A câștigat 9 premii în cadrul Concursului de creație „Crizantema de aur”. În 1997 i s-a acordat Premiul Criticii Muzicale „Mihail Jora”.

Pianistul cu excepționale înzestrări, reper de echilibru și bun gust stilistic a fost dublat de omul cald și generos, model de eleganță și amabilitate – un domn autentic, îndrăgit de toți cei care l-au cunoscut.

La trecerea sa în eternitate, din 25 februarie 2010, era evocat astfel:

„Ne despărţim de un artist care a iubit muzica şi frumosul mai mult decât orice, care a ştiut şi a avut cultul prieteniei, care a creat şi a lăsat oamenilor muzici deosebite şi, mai ales, a încântat publicul prin arta sa interpretativă.” (Muzicolog Grigore Constantinescu)

„Pierderea lui Dan Mizrahy este o durere ireparabilă pentru cultura românească, pentru muzica românească şi pentru pianistica românească. L-am admirat de când eram copil;  a fost un mare interpret, a fost un om de o generozitate absolut extraordinară. Să ne aducem aminte că l-a ajutat pe Eugen Ciceu când a fost persecutat de puterea comunistă. I-a întins o mână atunci când nimeni nu mai îndrăznea să se uite la el. A cântat până recent cu aceeaşi dăruire şi cu aceeaşi superbie pianistică. Am fost martor la aceste concerte ale lui, am fost prieteni, îl iubesc şi îmi va lipsi enorm.” (Pianistul Dan Grigore)

Ștefan Costache