Născut la București pe 3 iunie 1925 într-o familie de intelectuali de origine evreiască, Mîndru Katz a fost remarcat de George Enescu și recomandat profesoarei Florica Musicescu, devenind la vârsta de 8 ani student al Academiei Regale de muzică și artă dramatică din capitală. În timpul războiului a fost exmatriculat în baza legilor rasiale și a frecventat Școala de muzică particulară pentru evrei, absolvind apoi conservatorul după război. În 1947 a devenit solistul Filarmonicii din București, în 1948 a fost laureat al Concursului Primăvara la Praga (prima ediție), iar în 1951, al Festivalului internațional al tineretului de la Berlin. Debutul său în vestul Europei a avut loc în 1957 la Paris. În 1958, Mîndru Katz a debutat și la Londra, unde a rămas pentru scurt timp, înainte de a stabili în Israel. A fost condamnat de regimul comunist, numele nu i-a mai fost rostit iar înregistrările sale au fost interzise, acesta fiind principalul motiv pentru care a fost și este până astăzi prea puțin cunoscut.

Mîndru Katz a avut o carieră internațională de mare succes, a realizat turnee în care a evoluat ca solist în peste 40 de țări. Printre dirijorii cu care a colaborat se numără Sergiu Celibidache, Sir John Barbirolli, Antal Doráti sau Lorin Maazel, alături de orchestre precum Orchestra Filarmonicii Regale și Orchestra BBC din Londra, Orchestrele din Philadelphia și Los Angeles, Orchestra Filarmonicii din Israel. Ca interpret de muzică de cameră a colaborat, printre alții, cu violonistul Henryk Szeryng.

Admirat de public și critică pentru înregistrările sale, Mîndru Katz rămâne în istoria muzicii drept unul dintre marii pianiști ai secolului 20: „Pianistica sa este de cea mai înaltă calitate. Reușește să reunească strălucirea tehnica şi vibraţia poetică… Este extraordinar.” (Gramophone). „Un pianist de o forță, de o vitalitate și siguranță nelimitate.” (The Times).

Redescoperirea înregistrărilor live ale lui Mîndru Katz se datorează elevului său Mordecai Shehori, care a înființat în SUA casa de discuri Cembal d’Amour cu scopul de a cerceta arhive și a readuce în atenție documente sonore inedite ale mai multor muzicieni de renume.

Pe lângă cariera interpretativă de succes, Mîndru Katz a avut în Israel și o importantă carieră pedagogică. A predat la Academia de muzică Rubin din Tel Aviv din 1962, având o puternică influență asupra dezvoltării școlii pianistice israeliene. În 1974 a fost membru în juriul primei ediții a Concursului Arthur Rubinstein (împreună cu însuși Arthur Rubinstein, Arturo Benedetti Michelangeli și Eugene Istomin, printre alții), iar în 1975 a fost membru al juriului la Concursul Internațional Leeds.

Mîndru Katz s-a stins din viață la vârsta de 52 de ani, în timpul unui recital la Istanbul (30 ianuarie 1978), interpretând Sonata nr.17 „Furtuna” de Ludwig van Beethoven.

Andreea Kiseleff