Personalitate reprezentativă a artei interpretative româneşti, Nicolae Licareţ s-a afirmat ca un muzician polivalent, în calitate de pianist, organist şi clavecinist, atât ca solist cât şi în ansambluri camerale, de-a lungul unei cariere bogate, desfăşurate în ţară şi în străinătate. Născut în anul 1943 la Bucureşti, a studiat cu profesoare redutabile, precum Natalia Iacobescu, Muza Ciomac, Cella Delavrancea şi Florica Musicescu. După absolvirea Conservatorului din Bucureşti a participat la numeroase cursuri de perfecţionare la Weimar şi s-a dedicat, în paralel, studiului orgii sub îndrumarea lui Iosif Gerstenengst. S-a bucurat de aprecierea publicului în urma concertelor susţinute la München, Madrid, Barcelona, Leipzig, Viena, Paris, Bucureşti şi în alte renumite centre culturale, evenimente pentru care a colaborat cu dirijori celebri: Carlo Zecchi, Witold Lutosławski, Jean Martinon, Igor Markevitch şi Sergiu Comissiona. A realizat numeroase înregistrări pentru diferite case de discuri şi pentru Radiodifuziunea Română, repertoriul său vast cuprinzând partituri esenţiale de la muzica Renaşterii până la cea contemporană. Critica de specialitate a apreciat interpretarea lui Nicolae Licareţ, caracterizându-l ca “un virtuoz al clavecinului”, “un artist de excepţie al Barocului” şi “pianist strălucitor, cu o cultură a sunetului şi discreţie dinamică”. În anul 1968, Nicolae Licareţ a devenit membru al Filarmonicii din Bucureşti, al cărei director artistic a fost din 1 ianuarie 1991, slujind prestigioasa instituţie timp de aproape o jumătate de veac, până în anul 2016, când s-a stins din viaţă.

Pentru merite deosebite a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, cu ordinul Steaua Solidarităţii Italiene în grad de Cavaler şi cu ordinul Cavaler al Artelor şi Literelor acordat de Statul Francez. A fost vicepreşedinte al Fundaţiei Solidaritatea Culturală Română ARS XXI.

Larisa Clempuș