Pascal Bentoiu – compozitor și muzicolog român, născut la București, în data de 22 aprilie 1927. Între anii 1943-1948 a urmat studiile muzicale cu Mihail Jora, Faust Nicolescu, Vasile Filip și Theophil Demetriescu, fiind student al Facultății de Drept în paralel, în perioada 1945-1947. Începând din 1953 este cercetător în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor din București, până în 1956, iar în perioada 1963-1973 a fost secretar al secției de muzică simfonică, muzică de cameră și operă a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, instituție pe care a prezidat-o după Revoluția din 1989, în perioada 1990-1992. Printre lucrările sale muzicologice se numără Imagine și sens (1971), Gândirea muzicală (1975) și Capodopere enesciene (1984). Din creația sa amintim pagini precum operele Amorul doctor (1964), Jertfirea Ifigeniei (1968) și Hamlet (1969), dar și Poemul simfonic „Luceafărul” (1957), Cvartetul nr.2 op. 19 „al consonanţelor” (1973), Simfonia a IV-a op. 25 (1978), sau Concertul pentru violoncel şi orchestră (1989). De-a lungul anilor a definitivat schițe ale unor lucrări enesciene precum Simfonia a IV-a, Simfonia a V-a, Poemul vocal-simfonic „Isis” și Trio cu pian în la minor. S-a stins din viață în 21 februarie 2016, la București.

Petre Fugaciu