Muzician cu preocupări constante pentru folclor și melosul bizantin și reprezentant de seamă al muzicii românești din perioada interbelică, Paul Constantinescu s-a născut pe 30 iunie 1909 la Ploiești (Strada Elena Doamna nr.63). Din 1928, a fost student la Conservatorul de Muzică şi Artă dramatică din Bucureşti (astăzi Universitatea Națională de Muzică din București), unde i-a avut printre profesori pe Alfonso Castaldi, Constantin Brăiloiu, George Breazul, Dimitrie Cuclin. O influență importantă asupra evoluției sale a avut-o Mihail Jora. După absolvirea Conservatorului, s-a perfecționat timp de un an la Viena, unde a aprofundat tehnicile compoziției și s-a specializat în paleografie bizantină și bizantinologie. Tot la Viena s-a născut ideea de a scrie opera O noapte furtunoasă, cu un libret realizat chiar de compozitor după comedia lui I. L. Caragiale. Creația a avut premiera în 1935 la București, cu Ionel Perlea dirijor și l-a consacrat pe autor.

Paul Constantinescu a fost profesor la Academia de muzică religioasă din București (1937-1941) și la Conservatorul din Bucureşti (din 1941). A devenit profesor titular în 1943, iar activitatea sa în cadrul acestei instituții a continuat până în anul trecerii sale premature în eternitate, în 1963. A fost de asemenea consilier muzical în cadrul Radiodifuziunii Române și membru corespondent al Academiei Române. Viața muzicianului a fost marcată și de o serie de situații neplăcute: în 1940 a fost acuzat că este evreu și a trebuit să facă față unui atac de presă virulent, iar imediat după război a fost acuzat că ar fi simpatizat cu legionarii. La începutul anilor ¢60, dosarul i-a fost redeschis și Paul Constantinescu fost urmărit îndeaproape. În ciuda acestor întâmplări nefericite, locul său în galeria marilor compozitori români a fost și continuă să fie unul de seamă.

Artist multilateral dezvoltat, pentru că a fost și un desenator, caricaturist și versificator talentat, Paul Constantinescu a compus în toate genurile muzicale. Din creația sa amintim, pe lângă opera O noapte furtunoasă (1935, revizuită în 1950), poemul coregrafic Nuntă în Carpați (1938), Oratoriul bizantin de Paști Patimile și Învierea Domnului (1943, revizuit în 1948), bazat pe o serie de inedite texte bizantine din epoca medievală, traduse și organizate de preotul I. D Petrescu, Oratoriul bizantin de Crăciun Nașterea Domnului (1947), Simfonia I (1944, revizuită în 1955), Joc, Cântec, Toccata pentru pian (1951), Concertul pentru pian și orchestră (1952), o sinteză între spiritul clasic al genului și melosul folcloric, interpretat în primă audiție cu Valentin Gheorghiu solist și Constantin Silvestri dirijor, Concertul pentru vioară și orchestră (1957), Miorița pentru cor mixt (1952), Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră (1960), prezentat în primă audiție la Ateneul Român în 28 decembrie 1963, la câteva zile după moartea compozitorului, de Ştefan Gheorghiu, Radu Aldulescu şi Valentin Gheorghiu, sub bagheta lui Mircea Basarab.

Andreea Kiseleff