Compozitorul și muzicologul Theodor Grigoriu s-a născut la Galați în 25 iulie 1926 și s-a stins din viață la București, pe 21 mai 2014. A studiat compoziția la București cu Mihail Jora și la Conservatorul din Moscova cu Aram Haciaturian. A urmat în paralel cursurile Facultății de Arhitectură din București, o vocație care s-a remarcat în construcțiile sonore și în grafica partiturilor sale.

A abordat genurile muzicii simfonice, vocal-simfonice, camerale, corale și s-a remarcat de asemenea în domeniul muzicii de film și teatru, descriindu-se drept „un liric, poate cam elegiac” (în cartea sa Muzica și nimbul poeziei).

Theodor Grigoriu a fost Secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, profesor la Universitatea de Teatru și Film din București și profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică din București. A publicat studii, eseuri, articole, recenzii și interviuri și a susținut conferințe și comunicări științifice în țară și în străinătate. A fost membru al Academiei Franceze „Arts – Sciences – Lettres” (din 1990), fiind premiat cu Medalia de Aur a acestei instituții, precum și cu numeroase alte premii din partea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Academiei Române ș.a.

Din creația lui Theodor Grigoriu amintim Simfonia cantabile (1950, rev. 1966), cvartetele de coarde Pe Argeș în sus (1953) și În căutarea ecoului (1993), lucrările orchestrale Vis cosmic (1959), Omagiu lui Enescu (1960), ciclul de concerte pentru vioară și orchestră Anotimpurile (1988), oratoriul Canti per Europa (1978), Recviem pentru o poetă – Iulia Hașdeu (1997), 33 de Psalmi pentru cor mixt (2001), O simfonice liturgică pentru cor și orchestră (2002).

A scris muzica pentru peste 30 de filme românești, printre care „Erupția” (regia Liviu Ciulei, 1957), „Valurile Dunării” (regia Liviu Ciulei, 1960), „Setea” (regia Mircea Drăgan, 1961), „Neamul Șoimăreștilor” (regia Mircea Drăgan, 1964), „Pădurea spânzuraților” (regia Liviu Ciulei, 1965), „Golgota” (regia Mircea Drăgan, 1966), „Dacii” (regia Sergiu Nicolaescu, 1967), „Columna” (regia Mircea Drăgan, 1968), „Castelul condamnaților” (regia Mihai Iacob, 1969), „Frații Jderi” (regia Mircea Drăgan, 1974) etc.

Theodor Grigoriu a considerat folclorul românesc o sursă de inspirație nesecată, s-a identificat cu „virtuțile profunde ale melodismului românesc” valorificând de asemenea filonul muzicii bizantine și ethosul muzicii modale, a fost convins că inovația trebuie căutată în substanță și nu în mijloacele utilizate. Ansamblul creației lui Theodor Grigoriu este, așa cum remarca muzicologul Valentina Sandu-Dediu, o continuare originală și modernă a principiilor creatoare ale lui George Enescu.

Andreea Kiseleff