Tiberiu Olah s-a născut în satul Arpășel din comuna Batăr, județul Bihor, în 26 decembrie 1927. A fost un compozitor, profesor și muzicolog român, de etnie maghiară. Este student al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca între anii 1946-1949 și apoi urmează cursuri de compoziție în cadrul Conservatorului Piotr Ilici Ceaikovski de la Moscova, în perioada 1949-1954. După absolvirea cursurilor își începe activitatea didactică la Universitatea Națională de Muzică din București, în 1954 (unde este profesor până în 2001). În perioada 1966-1979 beneficiază de mai multe burse de creație în Berlinul de Vest, iar la Cursurile Internaționale de la Darmstadt participă între anii 1966-1969. În 1978 a devenit doctor în muzică, după ce a semnat lucrarea „Unele probleme în legătură cu timpul și spațiul muzical”. New York, Washington, Londra, Paris, Berlin, Praga, Roma, San Francisco, Köln sau Darmstadt sunt câteva din orașele în care s-au cântat lucrări ale compozitorul român, care a semnat peste 120 de opusuri, printre care se numără Simfonia I (1956), Sonata pentru clarinet solo (1963), Poarta sărutului, poem simfonic pentru orchestră mare (1965), Suita simfonică „Mihai Viteazul” (1971), „Timpul cerbilor”, simfonie corală pentru cor mixt și bandă magnetică (1973), Sonata pentru flaut solo  (1978), Armonii IV  „Omagiu lui Enescu” (1981), Simfonia a II-a „Peripeții cu trisonuri majore și pentatonie” (1986), „Obelisc pentru Wolfgang Amadeus” pentru saxofon și orchestră (1991). În perioada 1959-1984 a semnat, de asemenea, coloane sonore pentru mai mult de 20 de pelicule românești. De-a lungul carierei a fost autorul a numeroase studii și articole apărute în România, Germania sau Franța. S-a stins din viață la Târgu Mureș, în 2002.

Petre Fugaciu