Reper al culturii muzicale românești din secolul al XX-lea, considerat de George Enescu un compozitor cu valențe universale, Constantin Silvestri s-a născut la Bucureşti, în 13 mai 1913, atrăgând atenția încă de la 6 ani, datorită calităţilor sale de pianist şi de organist, instrumente la care cânta deja. A urmat, inițial, cursurile Conservatorului din Târgu Mureş, specializându-se cu Zeno Vancea pe teren compozițional. În 1930 era admis la Conservatorul de Muzică din București, unde mentori i-au fost Mihail Jora (armonie), Dimitrie Cuclin (compoziţie), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) și Florica Musicescu  (pian). Deşi nu a urmat cursuri de dirijat, în anii adolescenţei evolua ca dirijor, debutând în fruntea Orchestrei Simfonice Radio în 1930, cu un program ce cuprindea muzica baletului Ritualul primăverii de Igor Stravinski şi o lucrare proprie, Preludiu şi fuga. La 20 de ani stăpânea deja foarte bine instrumentul cu claviatură, concertând cu succes la Radio şi la Ateneul Român și „duelându-se” pianistic cu Dinu Lipatti, conform muzicologului Viorel Cosma. În 1937 câștigă Premiul I de compoziţie „George Enescu” iar la 27 de ani debutează în calitate de dirijor peste hotare, presa din Budapesta comparându-l cu Arthur Nikisch şi Arturo Toscanini. După război, este numit, în 1947  director la Filarmonica din București, din 1953 va ocupa aceeași poziție la Opera Română din capitală iar în stagiunea 1958 – 1959 este prim-dirijor și director artistic al Orchestrei Radiodifuziunii Române. De altfel, 1958 rămâne şi anul momentului culminant al carierei din România a lui Constantin Silvestri – care a condus premiera în ţara noastră a capodoperei „Oedip”, în ediţia inaugurală a Festivalului Internațional „George Enescu”, cu David Ohanesian ca protagonist, versiune rămasă antologică dar indigestă pentru autoritățile comuniste, cărora viziunea regizorală li s-a părut prea „mistică”. Sătul și dezgustat de șicanele politice, Silvestri părăseşte România în 1959, se stabilește la Paris și întreprinde o serie de turnee în Australia, dirijând, în același timp Orchestra Simfonică din Chicago dar şi Orchestra Simfonică din Philadelphia. După o primă colaborare, în 1957, cu Orchestra Filarmonică din Londra, se stabilește din 1961 în Marea Britanie, spațiu de care se leagă şi cea mai consistentă componentă internațională a discografiei sale. În tot acest timp, statul comunist îi pune casa din strada Paris nr. 19 sub sechestru, soţia sa reîntorcându-se în apartamentul din Calea Victoriei, cu toate obiectele de artă şi colecţia valoroasă de tablouri a familiei. Pe parcursul inventarelor succesive derulate de Securitate, multe dintre acele tablouri au dispărut fără urmă.

Produs exclusiv al școlii muzicale românești, dirijorul Constantin Silvestri s-a impus ca un șef de orchestră autoritar şi meticulos în repetiţii, partiturile sale purtând însemnări în numeroase culori. Concertele beneficiau de aceeași grijă acribică, astfel încât, deşi minuţios  pregătite, arătau diferit de la o reluare la alta a aceluiaşi program.

În calitate de compozitor, Silvestri a lăsat în urma sa un catalog de lucrări relativ restrâns, ce însumează aproximativ 28 de creații, în care, potrivit lui Octavian Nemescu, realizează „o sinteză Bartók-Enescu, beneficiind în plus de o amprentă stilistică foarte personală, inconfundabilă”. În pofida numărului mic de opusuri, limbajul său componistic este unul profund original, scrupulozitatea care îl caracteriza manifestându-se și pe acest teren, pe care atenția și grija pentru construcția formală și conținutul expresiv sunt în permanență evidente.

Înainte de a părăsi România, în 1959, Constantin Silvestri a realizat în jur de 20 de albume long play, cu repertoriu asupra căruia nu a mai revenit ulterior în studiourile de înregistrări. A primit, pentru albumele sale, Premiul I al Academiei Charles Cros şi Marele Premiu al Discului, ultimul, pentru Dixtuorul de George Enescu. În 2013, la sărbătorirea centenarului naşterii lui Constantin Silvestri, EMI a lansat integrala înregistrărilor sale pentru celebra casă, distribuite pe 15 albume.

Orchestra Simfonică din Bournemouth l-a avut ca dirijor principal pe Constantin Silvestri, începând cu 1961, iar dirijorul român este creditat cu meritul de a fi transformat ansamblul într-unul de clasă şi reputaţie internațională. În 23 februarie 1969 încetează din viață la Londra, în urma unui cancer galopant, la 56 de ani, fiind înmormântat, conform dorinței sale, în cimitirul de lângă Saint Peter’s Church, Bornemouth. Pe piatra sa funerară este gravat următorul text: „The Maestro of the Bournemouth Symphony Orchestra 1961-1969. An outstanding musician and a remarkable man.“

Ioana Marghita