Silvia Şerbescu s-a născut pe 27 ianuarie 1903 s-a născut la Bucureşti, în familia unor intelectuali. A urmat Conservatorul din Capitală, unde le-a avut ca profesoare pe Emilia Sergiu şi ulterior pe Constanţa Erbiceanu, cea care o încurajează să-şi continue drumul muzical, ca solistă concertistă, deşi avea şi aptitudini pentru matematică, şi la a cărei recomandare ajunge să studieze la Ecole Normale din Paris, cu Lazare Lévy. Iată cum o descria fondatorul şcolii, celebrul Alfred Cortot, citat preluat din revista Muzica dintr-un articol comemorativ semnat de dna prof. Univ. Dr. Lavinia Coman: „are un viu simţ muzical, aptitudini de înţelegere şi inteligenţă remarcabile şi totodată o tehnică deja formată, calităţi pe care timpul le va dezvolta în continuare la un element atât de bine înzestrat.”

În anul 1929 îşi face debutul triumfal la Paris, cu Orchestra Simfonică din Paris, condusă de Ernest Ansermet şi cu un recital de succes la Sala Pleyel. Cu puţin timp înainte, la 8 aprilie 1928, tânăra artistă debutase în ţară, prin concertul Filarmonicii din Bucureşti dirijat de Ion Nonna Otescu.

Silvia Şerbescu a prezentat în premieră în faţa publicului din România lucrări precum Suita Iberia de I. Albeniz sau Sonata op. 24 nr. 1 în fa diez minor de George Enescu. Un alt moment special al carierei sale a fost prezentarea în recital la Ateneul Român a celor 24 de Preludii de Cl. Debussy, în cadrul centenarului marelui compozitor, după câteva decenii de la interpretarea lor în România de către Alfred Cortot.

Pianista s-a numărat printre partenerii de scenă ai lui George Enescu, împreună cu care a susţinut două recitaluri. După ultimul, desfăşurat la 29 decembrie 1942, marele artist i-a scris următoarea dedicaţie pe programul de sală: „Partenerei mele atât de remarcabile din această seară, admiraţie şi respect.” A susţinut turnee de concerte în Franţa, Italia, Polonia, Iugoslavia, Turcia, Suedia, Finlanda, Cehoslovacia, U.R.S.S. şi a colaborat cu dirijori celebri precum Ernest Ansermet, Paavo Berglund, Václav Neumann, George Georgescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri, Mihail Jora sau Theodor Rogalski. A fost numită, după anul 1948 solistă de stat a Filarmonicii „George Enescu”, iar ca recunoaştere a valorii sale a primit în anul 1943 medalia Meritul cultural pentru artă cl. I, conferită de Regele Mihai, iar după al Doilea Război Mondial, Premiul de Stat în anul 1955 şi titlul de Artist Emerit în anul 1956.

Din şirul studenţilor pe care i-a format la Conservatorul bucureştean fac parte Constantin Ionescu-Vovu, Marta Joja, Ioana Minei, Liliana Rădulescu, Elena Cosma, Theodor Paraschivescu, Lavinia Tomulescu Coman, Eugen Cicero (Ciceu) şi mulţi alţii.

Silvia Șerbescu s-a stins din viață la București, pe 22 aprilie 1965.

Monica Isăcescu